Haiku, „vers nostim“ în japoneză. O formă de poezie scurtă, poate cea mai scurtă dintre formele de poezie cunoscute. Constă din trei versuri, având un număr fix de silabe, și anume 5-7-5 deci, în total 17 silabe.
Datorită dificultăților de a respecta acest construct literar, în poezia haiku occidentală se acceptă și ușoare devieri de la regula de mai sus.
Acest tip de versificație, la care rima nu joacă un rol deosebit, reprezintă o împletire armonioasă și subtilă între formă și conținut.
Inițial această formă poetică a luat naștere ca un joc de societate. Poeţii prezenţi la diferite evenimente sociale improvizau în comun versuri pe baza unei teme date. Acest „joc” avea denumirea de Waka sau dialog poetic.
Jocul de societate literar a devenit mai târziu nelipsit la curţile nobililor japonezi, generând adevărate concursuri.
Primele forme cunoscute datează din sec.13. Începând cu sec.16, perioada Edo, Haiku se impune ca poezie independentă, așa cum o întâlnim și azi.
Haiku cunoaşte de-a lungul timpului perioada de perfecţionare, de căutare a unei căi de exprimare a tematicii și trăirilor autorului într-o formă cât mai concisă şi clară. Temele, ca și tehnica versificaţiei, rămân însă mai departe constante.
De abia după deschiderea Japoniei către lumea occidentală, Haiku pătrunde în conștiința culturii apusene.
Dar care sunt temele și substratul spiritual abordat?
Originea spirituală a poeziei Haiku își are rădăcinile în Zenbudism și în Taoism. Cine apreciază Haiku înţelege în egală măsura drumul Tao și Zen, ceremonia ceaiului ca și arta decoraţiunii florale (ikebana), frumuseţea tuşei caligrafice.
De multe ori un Haiku se naște spontan, privind o frunză care cade, un pom înflorit care își etalează frumusețea sau un peisaj de toamnă.
Influenţa zenbudismului este evidentă. Exprimarea esenţei în formă ei simplă, a înțelegerii permanenței în elemental aparenței trecătoare, în exprimarea originii universale sau oglindirea unicului în multitudinea formelor – conform principiului Wabi-Sabi sau conform principiului Yugen al armoniei – acestea devin principii estetice şi stau la baza înţelegerii sensului poeziei Haiku: natura în armonia ei ca început și sfârşit în neantul cosmic.
O poezie Haiku se naşte din inspiraţia unei clipe care, aşa cum ne spune Mano Bassano, un reputat poet haiku european: „… atunci când uităm de noi înşine pentru moment și furtuna realităţii, venind din pădurile din preajmă, cu tot ce este frumos în ea, se prăvăleşte în noi“
Estetica poeziei Haiku, în acest context, are mai multe reguli printre care cea mai importantă este simplitatea. Matsuo Basho, marele maestru al poeziei Haiku, este cel care a înţeles şi a adus la perfecţiune acest element fundamental. El a găsit că este posibil să comprimi gânduri de valoare şi sentimente într-un mod armonios şi să le exprimi în câteva silabe. Sau cum spune Allen Ginsberg: un maxim în comunicare, un minim de cuvinte.
Este în rezumat definirea principiului Wabi-Sabi menţionat anterior.
Alte calităţi estetice importante sunt: evitarea elementelor de grandoare, extazul în faţa simplităţii, conştiinţa puternică a esenţei și refuzul referirii la sine.
Calitățile enumerate mai sus, reprezintă o definire clara a principiului Wabi-Sabi. Calitatea Wabi-Sabi a unui subiect consta tocmai în percepția Absolutului fără accentuarea semnelor grandorii sau autorității sale.
Acest principiu estetic, te invită să descoperi frumuseţea lucrurilor simple, iar principiul Yugen armonia elementelor din natură. Nonperfecţiunea capătă o nouă semnificaţie şi devine element de plecare către un ideal estetic cu formă proprie.
O altă caracteristică a poeziei Haiku este rezolvarea dihotomiei între realitate și imaginaţie, între trecător şi permanent. Poetul se apropie până la contopire de obiectul observaţiei, ce este un element din natură, și devine conştient de efemerul ce respiră în el.
Am putea spune că, de cum deschidem ochii şi privim lumea, se naşte o clipă de haiku.
Închei cu un nou citat din Bassano:
“ Lumea haiku este lumea picăturilor de ploaie. Adevăratul poet haiku se confundă cu starea fizică a elementului observat şi devine conştient de efemeritatea lui. O înţelegere atât de plină de iubire îi permite să privească degajat lumea aparenţelor. Nimic nu este prea înalt sau prea mic.“
Descrierilor diferitelor momente din natură și impactul asupra sensibilității poetului, dau sens și valoare acestei forme de exprimare.
Virgil Petala
München 2021
Colecție de haiku scrise de Virgil Petala
CHIP DE FATĂ
Chip de fată
Iubire de artist
Săpată în piatră
CHIP DE MARMORĂ
Chip de marmură
Trăire divină
În piatră prinsă
FLOARE DE CASTAN
Floarea de castan
Lumânare de Crăciun
În primăvară
FLOARE DE CIREȘ
Floarea de cireş
Lacrimi de speranţă cad
Topind regrete
GHIOCEL TIMID
Ghiocel timid
Modest în a ta forţă
Iarna o înfrângi
O VEVERIȚĂ
O veveriţă
Ţup, ţup pe-o ramură
E primăvară?
PETE DE CULOARE
Pete de culoare
Aruncate pe pădure
E toamnă oare?
