În aceasta primăvară a apărut romanul scris de Dana Grigorcea ”Die nicht sterben”. Premiera a avut loc în Köln și cartea a fost editată de Penguin Random House din München.
Doamna Grigorcea a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări despre proaspăta apariție editorială.
- Cât a durat procesul de creație pentru ”Die nicht sterben”?
Procesul de creație este greu de cronometrat, dar îmi aduc aminte că ideea pentru carte mi-a venit acum doi ani, în timpul unui turneu literar în America, la Seattle. Rick Simonson de la Elliott Bay Book Company mi-a povestit de niște bărbați care se tot întâlneau la o masă din librăria lui să plănuiască înființarea unui comerț digital de carte. Păreau niște visători și Rick îi trata cu ceai și fursecuri… până într-o bună zi, când musafirii au înființat Amazon și-au falimentat toate librăriile mici din Seattle. M-a impresionat povestea și-am început să vorbim de algoritmul Amazon, despre bulele de gândire și de radicalizarea lumii. Și-acolo la librărie m-am hotărât să scriu un roman care să înceapă cu musafiri simpatici și cu fursecuri și să se termine cu vampiri – o poveste crudă și amuzantă despre pericolul radicalizării și salvarea lumii prin artă. «I get it», a comentat Rick, «´cause you actually come from Transylvania …»
- Ai impresia că mitul Dracula este văzut/simțit la fel în spațiul germanic în comparație cu România?
Există câțiva piloni culturali pentru mitul Dracula: Romanul lui Bram Stoker, despre un spirit malefic de la marginea Europei, Nosferatu’ lui Murnau, Dracula întruchipat de actorul Bela Lugosi, vampirii lui Polanski, romanţa cu blesteme a lui Francis Ford Coppola și, bineînțeles, noile filme cu vampiri adolescenți, vegetarieni și pudibonzi. Apoi, la loc de cinste, este Vlad Țepeș, pe care Bram Stoker susține că l-a luat ca sursă de inspirație pentru Dracula. Dar la Vlad Țepeș sentimentele din țările germane diferă de cele din România: pentru români, domnitorul valah este un personaj eminamente pozitiv, un erou dârz și drept, un fanatic al dreptății, poate singurul din istoria noastră care a învins corupția. Des citată e invocarea lui Eminescu:
“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”
Iar Cioran spunea că, fără Vlad Țepeș, istoria României ar fi doar un câmp plin de oi …
- Când va apărea cartea în România și sub ce nume?
Cartea ar trebui să se numească „Cei care nu mor”, dar când va fi publicată în limba română, nu știu.
- De ceva timp, scrii în germană și apoi creațiile se traduc. Pentru limba română, ”traducerea” o realizezi tu?
„Sentimentul primar al nevinovăției”, romanul meu despre București, a fost tradus de tandemul Nora Iuga – Radu-Mihai Alexe.
- Perioada comunistă și cea postcomunistă este foarte prezentă în creațiile tale. Este un scop de a descrie lumii istoria recentă a României sau pentru tine e un mijloc mai familiar de a îmbrăca intriga
Scopul este unul stilistic. Bineînțeles, tema dictaturii oferă mult material dramatic, dar mai mult mă interesează tranziția de la o epocă a limbajului pervertit și-a amuțirii multora, la o epocă a libertății cuvântului: ce comunicăm și mai ales cum comunicăm, unde sunt limitele limbajului. Noul meu roman, „Cei care nu mor”, este despre înverșunarea din discursul public, prin care de fapt nu facem decât să proliferăm răul pe care vrem să îl combatem. Înverșunarea și revanșismul sunt moșteniri ale comunismului, la fel ca și trufia cu care vorbim de „prostime” și spunem că „n-ai cu cine”.
- Am văzut că se află în curs de apariție și o carte ilustrată cu literatura pentru copii – ” Marius fliegt nach Afrika”. Cum îți organizezi timpul între literatura pentru copii și cea ”adultă”?
Scriu cărțile pentru copii cu aceeași seriozitate cu care scriu cărțile pentru adulți. Iar cu ilustratorii colaborez aproximativ un an, cam la fel ca și cu traducătorii romanelor mele. Alternarea publicului, când inocent și foarte receptiv, când cultivat și exigent, îmi antrenează imaginația.
- Cine realizează ilustrațiile cărțiilor pentru copii?
La cinci cărți pentru copii am lucrat cu patru ilustratori diferiți. Eu stabilesc stilul cărții și tot eu propun un ilustrator – iar editura are drept de veto la ilustrator. Mi-ar plăcea să lucrez odată cu cineva care mai desenează în stilul regretatului Val Munteanu…
- Care este cartea care a avut cel mai mult succes la public?
Judecând după tirajul cărților, pot spune că succesul meu literar a crescut în mod constant. Prima ediție a actualei mele cărți, „Die nicht sterben”, publicată de Penguin în luna martie, a fost vândut după o lună, și s-au retipărit alte 10.000 de exemplare.
- La Târgul de carte de la Leipzig din 2018 ți-ai afișat ”susținerea” pentru protestele anticorupție din România. Cum vezi acum evenimentele de atunci?
Atitudinea mea față de corupție rămâne neschimbată și aș repeta oricând protestul de la Leipzig. După cum spune și Robert de Niro, un artist are tot dreptul să-și folosească scena și reflectoarele pentru a lua atitudine împotriva nedreptății din polis.
- Ai o experiență profesională destul de variată. Rolul de ”scriitoare” este acum ”full job” sau lucrezi în paralel la mai multe proiecte?
Sunt «doar» scriitoare.
- Împreună cu soțul tău administrezi și un blog de literatură (neue-telegramme.ch ). Ce impact are epidemia de Covid asupra creației literare și asupra interesului cititorilor pentru literatură?
Temele principale ale literaturii, dragostea și moartea, vor rămâne aceleași dintotdeauna.
Iar interesul oamenilor pentru literatură va rămâne, probabil, și el neschimbat: În țările în care s-a citit mult, se va citi mult și în continuare, iar în țările în care se citește puțin… ei bine, acolo ar trebui luptat ca literatura să fie mai prezentă în mass-media. Locul literaturii, și al artei în general, este în centrul societății.
Zurich, 18 aprilie 2021
Dana Grigorcea s-a născut în 1979 ( București ) și a debutat în 1999 cu o proză scurtă în Romania literară ( condusă actual de Nicolae Manolescu ).
A studiat germana la Facultatea de Limbi Străine de la Universitatea din București. A studiat regie de teatru și film la Universitatea din Bruxelles și a urmat un masterat în jurnalism la Universitatea Danubiană din Krems. A lucrat la televiziunea ARTE din Strasbourg și la postul de radio Deutsche Welle din Bonn.
Din 2003 începe să scrie exclusiv în germană. Primul roman în germană apare în 2011 – Baba Rada. Totu-n viață-i trecător ca și firele de păr (Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare). Cel de-al doilea roman al său, Das primäre Gefühl der Schuldlosigkeit (Sentimentul primar al nevinovăției), a primit în 2015 Premiul 3sat în cadrul concursului de literatură Ingeborg Bachmann de la Klagenfurt, Austria.
A publicat și cărți pentru copii: Mond-aus! (Stingeți luna!) în 2016, Einmal Haare Schneiden, bitte în 2018, Der Nase nach în 2018, Die Namen der Blumen în 2019 și Marius fliegt nach Afrika în 2021.
Scrie regulat articole și eseistică pentru Frankfurter Allgemeine și die Neue Zürcher Zeitung
